Ce reprezintă acum prânzul pentru lucrătorul modern al
Occidentului, trăitor in secolul XXI ?
« Din nefericire prânzul a devenit o treaba strict
practică. Tradiţia prânzului tihnit
a fost pusă la colţ de noua etică a muncii. De aici evoluţia sandvişului la
poziţia de mijloc foarte eficient de a satisface foamea cu minimum de deranj […] »
« Am putea arunca vina pe mereu ocupaţii, neliniştiţii şi harnicii americani. Încă
din 1882, Nietzsche observa că prânzul era ameninţat de noua etică a muncii în
Statele Unite. "Graba permanentă în
care muncesc", scria el în Ştiinţa
voioasă "începe deja să imbolnăvească vechea Europă […]. Unii gândesc
cu ceasul în mână, asta în vreme ce-şi mănâncă prânzul, timp în care citesc
ultimele ştiri de bursă; aceşti oameni trăiesc de parcă s-ar teme că le scapă ceva".»
«Studiind New Yorkul anilor ’30, Lin Yutang s-a plans că
viteza vieţii distrugea plăcerea de a mânca. "Tempo-ul vieţii moderne este
aşa de îndrăcit, încât acordăm tot mai puţină vreme şi gândire chestiunii gătitului
şi hrănirii […] Asistăm la o viaţă aproape nebună, în care oamenii mănâncă
pentru a lucra, nu muncesc pentru a mânca." »
«Se pare că azi
nimeni nu-şi mai găseşte timp să mănânce în tihnă. Nimic neobişnuit să vezi
oamenii înfulecând repede un burger sau un sandviş între staţii, în metrou.
Acest stil de a mânca sugerează vinovăţie şi furişare. Nu se mai cheamă mâncat, ci realimentare din proprie iniţiativă.»
«In prezent,
bufetele pentru lucrători s-au privatizat, iar în oraşe mâncăm singuri, la
McDonald’s, Burger King, KFC şi […] Prêt-a-manger. Acestea sunt locurile care întruchipează
astăzi definiţia fascistă privind funcţia mâncării, de a oferi organismului
lucrătorilor o injecţie de energie. Lamentabilă privelişte, şiruri de truditori
singuratici stând la ferestrele unor asemenea locuri, molfăind fără nici o
bucurie, citind ziarul sau privind în gol la peisajul străzii. »
« Trebuie să readucem prânzul în cultura noastră. Este dreptul nostru
firesc. El ne-a fost furat de conducători. Teama care ne ţine ţintuiţi de
birou, cu privirea ţintă la ecranul monitorului, nu serveşte spiritului. In timpul
prânzului uitaţi că trebuie să daţi dovadă de inteligenţă, simţ practic şi
eficienţă. Se cuvine ca prânzul să devină hrănitor fizic, dar şi spiritual.
Intim, jovial, o ocazie specială […] »
Tom HODGKINSON
« GHIDUL LENEŞULUI mic tratat pentru leneşi rafinaţi »
Editura Nemira, 2006
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu