Zilele astea am citit din
cartea lui Radu Rosetti, « Ce am auzit de la alţii », care evocă
dulceaţa şi îmbelşugarea traiului moldovenesc de pe la 1800.
Cum era prânzul unui boier
moldovean de
seamă? Cam aşa :
«în alcătuirea acelor mese
date de bunica, atât la Ieşi, cât şi la Bohotin, îşi dădeau întâlnire toate bucătăriile
din lume (afară de cea nemţească, pentru care ea avea un dispreţ desăvârşit). In
cinste erau, afară de feliurile obişnuite în ţară şi de multe excursiuni în bucătăria
franceză, bucatele greceşti şi turceşti : nenumărate feliuri cu untdelemn,
cataifurile, baclavalele şi caplamalele, cari mai trăiesc şi astăzi, precum şi
altele, din nenorocire defuncte, de care îmi aduc aminte cu jând : kuşkebak,
tingirebak, kafasaki, friptură tocată la frigare şi alte multe feliuri gustoase
dacă nu tocmai uşoare demistuit, ale căror nume chiar l-am uitat. De
almintrelea, Bohotinul era în condiţiuni gastronomice cu totul excepţionale, înlesnind
mult ţinerea unei mese bogate, că vânatul de toate soiurile, de la căprioară până
la prepeliţă, mişuna în păduri, în câmpii şi stufării, iar Prutul da cigă, viză,
crap şi mihals în abondenţă. »
Radu Rosetti, « Ce am
auzit de la alţii. Amintiri », pag 77-78
Ed Humanitas 2011
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu